Mi-aşa de dor de tine

Nopţile de mai. O cale spre amintiri de demult şi meditaţii. În ultima perioadă mă gândesc mai des, poate prea des la întâmplările din viaţa mea. Unele frumoase, altele nu. Tot mai mult aud în jur rostiri de felul: viaţa mea e un roman. A mea a fost doar un capitol de roman. Pe care unii au refuzat să-l lectureze, iar alţii plictisiţi l-au pus pe o noptieră prăfuită. Ca şi cum viaţa mea nu ar fi fost importantă pentru nimeni ci doar pentru mine. Eu vreau să scriu aici despre o emoţie de primăvară pe care am trăit-o cu mulţi ani în urmă. Primăvara dragostei. Primăvara cu teii grei de povara mugurilor plini de veşnicii, iar mai târziu, de mirosul florilor care te îmbie la iubire.Pe fundalul unui astfel de tablou am cunoscut un bărbat. Care, credeam eu pe atunci că nu poate fi decât ceea ce aşteptam de o viaţă. Steaua dimineţilor mele şi amurgul care-şi liniştea spre seară flacăra. De ce iubim bărbaţii? De ce-i iubim cu toate greşelile lor? De ce ne iubesc ei pe noi, femeile?Într-un moment de nebunie am hotărât să ne îndreptăm spre marea cea dorită. Dimineaţă de dimineaţă ne plimbam pe plaja abia trezită de liniştea din zori. Iar seara însoţiţi de lumina lunii dintre neguri. Parcă tărâmul acela nu putea fi decât al iubirii. Aşa cum se întâmplă între îndrăgostiţii care vin spre spaţiul dintre poli precum vine ideea spre cuvânt. Dar cum nimic nu durează o veşnicie aşa nu a durat nici simplitatea acestei bucurii pentru că m-am deşteptat repede. Mi-au rămas iluziile şi viaţa de pripas.Rând pe rând i-am înapoiat mâinile, gândurile, săruturile, mângâierile, scenariile scrise prost, iluziile, decepţiile. Acum unde credeţi că locuiesc? Într-un cuib de cuc. Cu tristeţile care nu mai au capăt. Dar, după cum am mai scris... nu te întrista pentru ce nu ai... ci bucură-te pentru ce ai!
...Nu am rămas împreună pentru că, nu numai că nu am uitat, ci pentru că nu l-am iertat. Dar gândurile trec. Rămâi singur şi meditezi la tristeţile de altă dată care nu mai sunt decât o amintire. Încerc să devin mai puternică. Dar, oare de ce am început cu ...„Mi-aşa de dor de tine“?

Free counters!