Amintiri din viitor
Vraja dintre mine şi munte nu se rupe de ani şi ani. Cum vremea curge şi mă îngroapă tot mai mult în liniştea ei, oarbă e setea de scăpăratul stelelor care se-mbulzesc să spargă zborul lin al nemărginirii azurii atunci când se lasă tăcerea fermecătoare a nopţii. Aici, unde cad frunze mii, iar umbra lor pe pământ moare, toate-s zădărnicii, iar somnul fatalitate. Aici, ploile se tânguiesc ca nişte balade, iar soarele zdremţuie dimineaţa norii de vată lăsând cerul să se dăruiasca apelor de jos. Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Timpul a încremenit muntele, iar de-ar fi să nu mai aud strigătul corbului aş auzi ciuta călcând prin moarte. Aici, răsăritul magic dezbracă dimineţile de întuneric, ceaţa se sfarmă ca o mătase veche, în timp ce luna nouă pare nătângă atunci când sărută coama muntelui de rămas bun. Sorb dimineţile cu răcoarea lor ce-mpraştie prin aer parfum de trandafir şi simt c-am dormit pe căpătâi de veac, acolo unde toate sunt o îndurare şi aşa a fost totdeauna. Nu-mi presimte nimeni nebunia atunci când ochii mei ard ca nişte candele cu gândul la maica ce mi-o iubesc. Hoinar mi-e sufletul şi-n mersul meu spun lumii că-i cumplit al vremii zbor necurmat. Cum valul înghite ţărmul aşa ne înghite uitarea şi nici urmă din cea fost nu mai există. Noapte! Pleacă-te şi sărută-i poala reginei care străluceşte, pleacă-i fruntea de pe tronul tău. Că, doar tu eşti sclavă pe vecie a întunericului. Pleacă-te şi spunei lunii: Eternitate. Când n-am ce scrie scotocesc prin curţile dorului visând în amiezi sublime de toamnă cu gândul dreptului la timp şi aş muta secundele în afara vieţii. Şi mă tot întreb: Inima mea bate în timp? Gândurile mele sunt timp? Amintirea trăirilor mele vine din viitor, nu din trecut?Vreau să uit c-am suferit. Iarna sufletului meu vreau să fie mereu primăvară, vreau să văd crengile de măr înflorind la geamul meu iar şi iar, vreau să văd cocorii plecând spre zări nepăşite. Dar...dar ştiu că mereu se vor întoarce zilele noroase, veni-vor toate iar. M-aş duce ca să nu mai vin! Spre ceasu-nvierii. Nemărginirea!