Se spune că atunci când un bărbat vrea să-şi aleagă o soţie e bine s-o vadă la prima oră a dimineţii, pentru că în următoarea oră n-ar mai putea fi ea.
De ce? E simplu. Orice femeie care vrea să arate mai bine trece în fiecare dimineaţă printr-un proces de înfrumuseţare. Nu toate au de la Dumnezeu frumuseţea naturală. Nu toate ştiu să-şi pună în valoare frumuseţea.
Dar nu despre frumuseţea fizică vreau să vorbesc acum. Cu toate că ea este parte importantă. Pentru unii poate cea mai importantă într-o relaţie. Oricând o femeie va recunoaşte că-i place să stea la braţul unui bărbat înalt, frumos şi tânăr. Tot aşa cum un bărbat va recunoaşte întotdeauna că-i place să ţină la braţul lui o femeie frumoasă, deşteaptă şi devreme acasă.
Dar, ciudat. De cele mai multe ori nu se întâmplă cum vrem noi. Şi atunci suferim. Suferim până ne trezim.
În toată această suferinţă încercăm să percepem viaţa din jurul nostru aproape de normalitate.
Eu reuşesc de cele mai multe ori să mă conduc în lumea interioară a gândurilor mele. Şi atunci descopăr că de fapt exist de ani de zile într-o ceaţă a depresiei şi a unei stări tulburi.
Dar ceaţa se risipeşte şi eu văd o parte mai lărgită a realităţii. Căreia trebuie să-i fac faţă.
Uneori reuşesc. Alteori nu.
Mă întreb. E lumea asta prea complicată pentru mine? Prea încărcată?
Ciudat. Spun unii că în loc ca suferinţa să-mi aducă mai multă cuminţenie, ea, suferinţa m-a înverşunat. Până într-acolo încât mi-am pierdut feminitatea.
Da. Dacă pentru unii a fi feminină înseamnă doar a-ţi da ochii peste cap languros, a vorbi frumos doar de faţadă, a accepta fără echivoc ceea ce ţi se cere sau spune, atunci eu mi-am pierdut feminitatea.
Dar în accepţiunea mea feminitatea înseamnă trăsături de caracter. Adică voinţă fermă, corectitudine, moralitate. Şi pe deasupra acestora frumuseţea vorbei, a gesturilor.
Cum se aşteaptă bărbaţii să fie o femeie adevărată?
Niciodată nu veţi găsi 2 răspunsuri asemănătoare. Fiecare aşteaptă de la o femeie ceea ce ar vrea el să găsească în fapt şi să-i fie pe plac. Alţii vor frumuseţea fizică, alţii vor frumuseţea sufletească, alţii le vor pe amândouă la un loc.
Eu cred că ar fi pertinent ca aşteptarea să fie din partea ambilor.
Şi atunci întrebarea mea este:
Cum se aşteaptă femeile să fie un bărbat adevărat?
E greu de spus. Totul vine din mai adânc. Totul poate părea concret.
Cu cât te îndepărtezi mai mult de acest concret, de aşa zisa realitate, totul se estompează, totul devine mai misterios.
Pe această temă voi mai purta discuţii cu un prieten care îmi spune că suferinţa în exces duce la slăbirea minţii şi a trupului şi căruia eu îi voi spune că bucuria excesivă poate deveni suferinţă. Iar legile vieţii trebuiesc împlinite, altfel ajungem la ruina sufletului, despre care am scris.
Şi cu atâtea întrebări pe care mi le-am pus eu în această dimineaţă, credeţi că asta poate fi liniştea din zori ?
